Termenul de prescriptie de 3 ani al raspunderii contraventionale curge de la data  finalizarii lucrarii de constructie (terminării în fapt a construcției), aceste fapte avand un  caracter continuu.

In consecinta, avand in vedere  ca aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale este supusă  prescripției,   după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani,  contravenientul nu mai poate fi sancționat pentru săvârșirea faptei contravenționale, răspunderea contravențională fiind înlăturată, procesul verbal intocmit fiind lovit de nulitate.

Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate formula plangere contraventionala la Judecatoria competenta.

Potrivit Deciziei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr.16  în dosarul nr.1134/1/2020, se admite  recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 31, coroborate cu cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de prescripție a răspunderii contravenționale pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, constând în executarea, fără autorizație de construire, a unei construcții ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată la data constatării contravenției, curge de la data terminării în fapt a construcției.

Potrivit  art. 31 din Legea nr. 50/1991, dreptul de a constata contravențiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

Prescripţia aplicării sancţiunii contravenţionale  atrage  imposibilitatea aplicării măsurii complementare.