Mostenitorul care nu a fost citat la notariat in vederea dezbaterii succesiunii poate solicita anularea certificatului de moştenitor, stabilirea masei succesorale şi partajarea ei, insa cu condiţia dovedirii acceptării succesiunii in termenul de optiu e succesorala.
Conform art 686 Cod civil : Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine.
Conform art 700 cod civil: Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Conform art 689 Cod civil: Acceptarea poate fi sau expresa sau tacita. … este tacita cind eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decit in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.
Mostenitorul – cu vocatie la succesiune care nu a exercitat dreptul de optiune succesorala in cadrul termenului de prescriptie de 6 luni de la data deschiderii moştenirii (nu a facut acte de acceptare tacita ori expresa a succesiunii defunctei), este strain de succesiune prin neacceptare si decazut din termenul de acceptare a succesiunii, astfel s-a stins cu efect retroactiv si titlul de mostenitor, devenind straini de mostenire și nu va mai putea emite pretenţii asupra succesiunii.
Potrivit disp art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 prevăd că cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii, insă, cu conditia ca cel vătămat, prin emiterea certificatului de moștenitor, să facă dovada calității sale de moștenitor (acceptarii succesiunii tacite sau exprese in termenul de optiune succesorala).
Înalta Curte a retinut că dis. art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 prevăd că cei care se considera vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii, însă cu conditia, în ceea ce priveste temeinicia cererii, ca cel vătămat, prin emiterea certificatului de moștenitor, să facă dovada calității sale de moștenitor.
Astfel, succesorul care nu a fost prezent la notariat şi, prin urmare, nu a consimţit la menţiunile din certificatul de moştenitor poate cere, oricând, anularea certificatului de moştenitor, stabilirea masei succesorale şi partajarea ei, dar cu condiţia să facă dovada acceptării în termen a succesiunii. Dacă însă, înăuntrul termenului de acceptare a succesiunii, succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală, nici expres, nici tacit, titlul de moştenitor se stinge, succesibilul va fi străin de moştenire și nu va mai putea emite pretenţii asupra succesiunii.
Desi, reclamanții-recurenți au susținut, ca motiv de nulitate a certificatului de moștenitor, împrejurarea că nu au fost citați la dezbaterea succesiunii defunctei … însă, deși dispozițiile înscrise în art. art. 75 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 stipulează că „după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire…”, aceștia aveau obligația de a face dovada că autorul lor, …, a accepta succesiunea de pe urma defunctei …. Astfel, exercitarea dreptului de opțiune succesorală ar fi conferit reclamanților calitate de succesori în drepturi a autorului lor, nefiind suficientă legitimarea acestora – necontestată în cauză – de succesibili la moștenire.
Din această perspectivă, corect s-a apreciat de către instanța de apel că, in cauza dedusă judecății, este esențial a se stabili care dintre moștenitorii în viață a defunctei .. și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevazut de lege, acceptând expres moștenirea sau realizând acte de acceptare tacită a moștenirii. Așadar, având în vedere situația de fapt stabilită în cauză și aplicând regulile generale referitoare la probațiune, respectiv art. 249 C.proc.civ. potrivit cărora „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, se constată că instanța de apel a reținut corect că moştenitorii în viaţă ai defunctei … nu au făcut, în conformitate cu dispozițiile legale de drept comun, niciun act sau fapt de acceptare tacită a moștenirii și care să confere acestora calitatea de moştenitori.
Cum efectul anulării unui certificat de moştenitor constă în aceea că sunt înlăturate constatările notarului, rezultate din modul în care acesta a aplicat normele de drept succesoral la situaţia din speţă, Înalta Curte a reținut că aplicarea unei asemenea sancţiuni civile nu poate produce nicio urmare în planul regulilor de devoluţiune succesorală, ce ar putea conduce la înlăturarea vătămării drepturilor reclamate în cauză. Astfel, succesibilul, care pretinde că nu a fost legal citat, deși îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a moșteni, care insa nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal dovedindu-se, astfel, că este străin de succesiune, prin neacceptarea acesteia în termenul legal de opţiune succesorală, nu poate obtinea anularea certificatului de mostenitor.
În cauza, avand in vedere ca nu s-a făcut dovada acceptării succesiunii de către cei care aveau vocație concretă la succesiunea defunctei …, rezultă că emiterea certificatelor de moștenitor contestate nu produc reclamanților nicio vătămare pentru nesocotirea dispozițiilor art. 797 Cod civil din 1864, astfel încât succesiunea poate fi culeasă de rudele defunctei într-un grad mai îndepărtat.
Dispozițiile legale înscrise în art. 13 alin. 1 și 2 din Legea 18/1991 prevăd următoarele: „calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii. Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.
Astfel cum corect s-a reținut și prin decizia recurată, norma specială, derogatorie de la dreptul comun, se referă la repunerea de drept a succesibililor în termenului de acceptare a moștenirii, prin cererea care o fac comisiei, fiind considerați moştenitori acceptanți ai succesiunii cu privire la terenurile care au fost aduse de autorul lor în cooperativa agricolă de producţie şi care fac obiectul reconstituirii în baza Legilor fondului funciar.
Așadar, contrar susținerilor recurenților, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de … după eliberarea certificatului de moștenitor nu are semnificația acceptării întregii succesiuni, pentru care era necesar a fi exercitat dreptul de opțiune succesorală potrivit dreptului comun, ci a unei acceptări a moștenirii doar pentru cota ce i se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului său și care intră sub incidența legii speciale de reparație.
Cum actele juridice a căror nulitate se solicită nu vizează terenurile … , în privința cărora … a formulat cerere de reconstituire, concluzia instanței de apel se vădește a fi corectă în sensul că acceptarea succesiunii de către moștenitorii în viață a defunctei F. nu putea fi realizată decât în conformitate cu regimul juridic prevăzut de dreptul comun în materie, respectiv cel prevăzut de art. 700 Cod civil din 1864.