Potrivit art. 577 Noul Cod civil (art 492 Codu Civil 1864) orice constructie, plantatie sau lucru facut în pamânt sau asupra pamântului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamânt, pâna se dovedeste din contra.
Potrivit art 693 Noul Cod civ superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un drept de folosinta.
Dreptul de superficie se dobandeste in temeiul unii act juridic, precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege.
Dreptul de superficie este dreptul real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care constă într-o suprapunere a doua drepturi de proprietate, apartinând a doi proprietari diferiti: proprietatea asupra constructiei si proprietatea asupra terenului. Superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă asupra terenului si de proprietate asupra constructiei.
Dovedirea dreptului de superficie presupune a se proba faptul construirii, edificării, de către superficiar, cu acordul proprietarului terenului, dat în sensul dobândirii acestui drept, conditii in care se dobandeste un drept de proprietate asupra acesteia si un drept de superficie conventional asupra terenului.
In aceasta situatie proprietatea constructiei apartine celui care construieste, pe terenul tertului, deoarece intre parti a intervenit o conventie in temeiul careia s-a construit.
Potrivit Decizia nr. 13/2019 a I.C.C.J. institutia accesiunii imobiliare artificiale, atat in reglementarea veche (art. 493 din Codul civil din 1864) cat si in cea actuala (art. 580 din actualul Cod civil), se aplica altor ipoteze.
Mai exact, se arata ca pentru a opera accesiunea, se impune ca bunurile (adica terenul si constructia) care sunt cuprinse in aceasta operatiune materiala sa apartina unor proprietari diferiti, deci accesiunea imobiliara artificiala nu se aplica ipotezei in care ambele bunuri apartin aceluiasi proprietar.
Decizia nr. 13/2019 a I.C.C.J. stabileste ca “Lipsa autorizatiei de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum si lipsa procesului-verbal de receptie la terminarea lucrarilor constituie impedimente pentru recunoasterea pe cale judiciara, in cadrul actiunii in constatare, a dreptului de proprietate asupra unei constructii realizate de catre proprietarul terenului, cu materiale proprii.”
Indiferent de calificarea juridica a bunului in discutie, adica daca este o constructie edificata cu sau fara autorizatie emisa in temeiul Legii nr. 50/1991, aceasta are o existenta materiala (fizica) de necontestat si implicit are o valoare economica, astfel incat este necesar a se stabili printr-un titlu (de orice natura) in patrimoniul cui se afla bunul respectiv.