Prin Decizia nr. 14 din 08.04.2019 instanţa supremă (îCCJ) a stabilit:
In interpretarea şi aplicarea disp. al art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată este competentă să soluţioneze nu numai contestaţia formulată împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci şi acţiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate şi solicită atât stabilirea acestora de către instanţă, cât şi obligarea expropriatorului la plată, ulterior emiterii deciziei de expropriere şi consemnării sumelor aferente despăgubirilor, în cazul lipsei nejustificate a acestei hotărâri.
Astfel, in etapa judiciară a procedurii de expropriere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, se va ține seama atât de „expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate”, cât şi de criteriile legale prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Comisia de experți trebuie sa aiba in vedere valorile minimale de evaluare din grila notarilor, utilizată de expropriator pentru determinarea despăgubirilor acordate, cat si valoarea reală de piață (circulatie) de la data exproprierii, precum și de eventualele prejudicii.
In contestarea despăgubirilor pentru expropriere, se va putea solicita prejudicii pentru:
- diminuarea valorii terenului ce rămân în proprietatea persoanei expropriate
- diminuarea valorii terenului care intră în zona de protecție a drumurilor cu interdicție de construire;
- indexarea cu indicele de inflație a cuantumului acordat cu titlu de despăgubire.