Potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 2201/2003: Sunt competente să hotărască in problemele privind divorțul, separarea de drept si anularea căsătoriei instanțele din statul membru: (…) (b) de cetățenie a celor doi soți (…).
Conform art. 915 CPC „cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urma locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă nici unul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente international, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.”
Dacă partea face dovada reședinței în străinătate nu este obligatorie prezența sa la instanta competenta cu ocazia judecarii procesului de divort, fiind incidente disp. art. 921 CPC („se află într-o asemenea situație care îl împiedică să se prezinte personal”).
In aceasta situatie se poate mandata un avocat pentru reprezentare in fata instantei competente avand ca obiect desfacerea casatoriei prin divort.