Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că punerea în întârziere se poate face în orice mod: notificare, adresă, somaţie, etc.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat urmatoarele: ”aplicând sancţiunea prescripţiei extinctive fără a fi analizate susţinerile şi înscrisurile depuse de reclamantă privind incidenţa dispoziţiilor art. 2537 pct. 4 C. civ., potrivit carora „prescripţia se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge este pus în întârziere”, retinand că, în raport de succesiunea actelor şi faptelor juridice, în condiţiile în care din înscrisurile administrate rezultă că reclamanta nu a stat în pasivitate ci, dimpotrivă a efectuat mai multe demersuri pentru a obţine contravaloarea plătită în baza contractului încheiat între parti (cereri, notificari si adrese), instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a raporturilor juridice dintre părţi în ceea ce priveşte instituţia prescripţiei extinctive, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.” (Decizia nr. 2611 / 13 decembrie 2023, Secţia I civilă a Înaltei Curți de Casație).